Smerirea te face ascultat de Dumnezeu

A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.

– Luca 18:9

Credincioșii trebuie să-și îndrepte fața și rugăciunea către Dumnezeu. Nimeni altcineva nu poate face totul pentru ființa umană. Orice alt tip de închinare, sau rugăciune îndreptată altcuiva decât lui Dumnezeu este idolatrie și nu va rămâne nepedepsită de El.

Ceea ce vrea să spună Domnul Isus în pilda vameșului și fariseului este că Dumnezeu este preocupat de starea cu care venim înaintea Sa, dar și de raportarea noastră la cei din jur. Mântuitorul spunea cu o altă ocazie: ”Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul” (Matei 5:23,24). Dumnezeu este idignat de o atitudine de aroganță.

Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule , Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta (Luca 18:11). Fariseul scotea în evidență realizările sale și căuta să se justifice prin faptele lui înaintea lui Dumnezeu chiar prin comparație cu cel de lângă el. Dumnezeu a privit totuși la inima zdrobită a vameșului. De ce? Fariseul, prin atitudinea lui lăudăroasă nu a dat de înțeles ca depindea de Dumnezeu. Făcând darea de seamă, omul își atribuia lui meritul pentru ceea ce făcea și nu lui Dumnezeu. Omul acesta se folosea de darurile lui Dumnezeu (putere, înțelepciune și viață) pe care le primea zilnic de la El.

Ce a mișcat pe Dumnezeu la vameș?

Măcar ca era considerat pe lista celor mai păcătoși, acesta a venit cu smerenie înaintea lui Dumnezeu: Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’(Luca 18:18). Faptul că omul și-a recunoscut starea, l-a făcut pe Dumnezeu să-l asculte. Apoi omul nu s-a uitat la cel de lângă el, ci la faptele sale. Asta l-a făcut să capete mila lui Dumnezeu. „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi” (Matei 9:12). Când facem un control medical, trebuie să recunoaștem în primul rând problema care o avem. Tot așa stau lucrurile și când venim înaintea lui Dumnezeu să ne rugăm. Spre deosebire de medici, Dumnezeu știe totul. ”Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul”(Psalm 139:1-4).

Această pildă a scos la iveală unul din cele mai mari adevăruri ale Bibliei: Eu  spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.

Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa. Iacov 4:10

Facebook Comments
mircea
    Skip to toolbar