Formarea umană
Plugarii au arat pe spinarea mea, au tras brazde lungi pe ea.
– Psalm
129:3

Formarea unui om necesită timp și eforturi. Fiecare tragedie și împlinire duce la ceea ce este omul astăzi. Fie că vorbim de profesionalism, fie că vorbim de caracter, evenimentele din viața omului își pun amprenta asupra sa. Începând din copilărie, omul este, de regulă, învățat să se comporte respectuos cu ceilalți. Școala îl învață pe om lucrurile elementare care îi sunt de folos în viața de zi cu zi. Învățarea unei meseri ajută omul să ajungă autonom, să nu depindă de banii părinților, să nu fie un asistat social ș.a.m.d. Odată intrat în familie, omul are posibilitatea de a demonstra și dezvolta toate cele învățate până la maturitate. Ajuns aici, prețuiești faptul că ai fost încercat în toate felurile de-a lungul tinereții. Înțelegi de ce a trebuit să rabzi acel șef care poate nu l-ai suportat întotdeauna, acel părinte care ți s-a părut că e împotriva ta, acei profesori exigenți care te-au îndrumat să înveți – fapt ce te-a determinat să termini școala cu fruntea sus.

Omul credincios

Formarea spirituală este la fel. Plină de obstacole, greutăți și anevoioasă. Dacă formarea caracterului și profesionalismului unui om necesită greutăți, dificultăți și găsirea de soluții la problemele întâmpinate, tot așa stau lucrurile și în cele sfinte.

Formarea omului este dureroasă. Nu noi am făcut-o așa. Însă cauza este vina primilor noștri părinți, Adam și Eva. Omul nu a fost făcut să sufere. Alegerea omului dintâi a adus consecința suferinței.

În paginile Bibliei stă exemplul olarului ca imagine pentru formarea caracterului creștin. Frământarea lutului nu este lucru ușor nici pentru lut, nici pentru olar. Odată finalizată lucrarea, vasul realizat e uimitor, nu? Tot astfel, la vederea unui om bland, respectuos, credincios prin fapte mai mult decât prin vorbe, ar trebui să dea de gândit. Acel om și Dumnezeu știu doar ce a cuprins modelarea sa. Oamenii sunt precum lumina artificială. Într-o cameră vezi doar luminătorii. Nu vezi cablurile și conexiunile. Acestea, cu toate că sunt ascunse ochilor, fac posibilă funcționarea corpului de iluminat. El pur și simplu luminează. Așa stau lucrurile fie că vorbim de formarea spiritual, fie de cea laică. Amândouă trebuie să fie într-un om complet.

Formarea spirituală poate ascunde în spatele ei multe rugăciuni cu lacrimi, pierderi, tristeți, dar și bucurii, sprijin din cele mai neașteptate surse. Fiecare ”frământare” lucrează la frumusețea omului. Demn de remarcat că lucrarea ce o face Dumnezeu pe partea spirituală are efect și în viața laică. Un om credincios o să se poarte cu grijă față de semeni, deoarece a experimentat grija lui Dumnezeu pentru sine. Înaintea lui Dumnezeu este mai apreciat un caracter nobil decât a fi în topul frumuseții sau a bogaților. El privește valorile diferit față de ochiul uman.

Bine în interior, se vede la exterior

Un om care cunoaște dragostea lui Dumnezeu nu va fi trist și posomorât mereu. O față senină poate fi semnul încrederii și experienței cu Dumnezeu. E mare diferență între un om care a câștigat premiul cel mare la loterie și unul care umblă cu Dumnezeu în fiecare zi. Dacă primul se bucră pe moment și pentru o vreme de ce a câștigat, cel ce s-a întâlnit cu Cristos se bucură pentru veșnicie. Nicio nenorocire nu poate să îi ia această bucurie credinciosului. Adversitățile, pierderile, batjocura din partea celor din jur nu au alt rol decât să întărească relația cu Dumnezeu. Abia când toți te părăsesc și ai doar pe Dumnezeu alături, înțelegi cu adevărat cât de prețios este El și dragostea Sa în comparație cu ce poate să îți ofere omul.

”Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!” – Iacov 4:8

Facebook Comments
mircea
    Skip to toolbar