Cum sărbătorim Paștele?

Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. – Isaia 53:4-6 Privind mai adânc la cuvintele de mai sus înțeleg că nu avem o sărbătoare ca să avem doar un timp în care să avem mesele pline și ca să stăm în jurul mesei cu cei apropiați. Scopul sărbătorii Paștelui trece dincolo de trup. Pe lângă recunoștința ce trebuie să o avem față de actul făcut de Cristos pentru noi, trebuie să fie o sărbătoare a schimbării, a pocăinței. Este probabil una din cele mai grele  sărbători. Omul e în stare să facă orice ține de exterior pentru religie. Este în stare să meargă la capătul Pământului crezând că Dumnezeu îl ascultă; este în stare să plătească oricât, crezând că va fi iertat de Dumnezeu (uitând că Cristos a plătit prin sângele Său pe cruce); este în stare să umble în coate și genunchi distanțe lungi; și multe altele. Totuși, Dumnezeu vrea altceva. Cerința lui Dumnezeu este dragostea sinceră: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. (Deuteronom 6:5). Interesant că de la prima poruncă Dumnezeu apelează la lăuntrul omului. Abia pe urmă vorbește despre păzirea lucrurilor exterioare. Acest lucru arată ordinea ce o vrea Dumnezeu în viața celor care pretind că sunt credincioși. Dacă fac un bine, trebuie ca să fie motivat de dragostea mea pentru Dumnezeu, nu din dorința de a fi aplaudat sau văzut de ceilalți. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,  pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti (Matei 6:3,4) Revenind la recunoștință, să privim la faptul că prorocul Isaia vorbește de două lucruri purtate pe cruce de Isus:
  • El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui… şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Motivul morții lui Cristos am fost noi. Ca să avem vindecare și mângâiere, trebuie să privim cu recunoștință la moartea pe cruce a Sa. De ce? Prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
  • El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El.Cel mai mare motiv al morții lui Isus a fost împăcarea noastră cu Dumnezeu. A venit să moară ca leac pentru boala păcatelor noastre.
Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 1:18) Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.(Romani 6:10) Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într’o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. – Isaia 53:11 Meditând la cele de mai sus, avem suficiente motive să sărbătorim cu sufletul această minunată sărbătoare. Trupul are prea puțin relevanță în povestea asta. Trebuie să ne hrănim. Nu e rău că ne pregătim și culinar pentru a sărbători. Tragedia e că punem prea mare bază pe mâncare și prea puțin sau deloc pe suflet. Când ar trebui să mulțumim lui Dumnezeu stand pe genunchi cu familia (cum sărbătoreau odinioară evreii Paștele) suntem prea istoviți de pregătirea mâncării și a caselor. Haideți începând de aceste sărbători să sărbătorim cu sufletul mai mult decât cu trupul. Paște Binecuvântat!
Facebook Comments
mircea
    Skip to toolbar