ascultarebunfolosomrasplatirerecunostintarugaciunesmerenie

Cum să fi iubit de Dumnezeu?

”Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit şi scump…” – Daniel 9:23a

Privind la cursul lui Daniel, acest binecunoscut scriitor al Vechiului Testament, am observat niște lucruri demne de luat în seamă. La începutul cărții Daniel spune că Daniel s-a hotărât să nu se spurce (Daniel 1:8) și că Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere(Daniel 1:9). Nu este întâmplătoare asocierea celor două fapte. Nu la întâmplare sunt puse una lângă cealaltă. Aici este o imagine clară de cauză-efect. Pentru că Daniel s-a hotărât, Dumnezeu a făcut să capete trecere. (Despre lucrul acesta am mai vorbit și în articolul Hotărârea aduce bunăvoința lui Dumnezeu).

Apoi, datorită hotărârii lui Daniel de a rămâne credincios, Dumnezeu l-a pus între cei mari în împărățiile vremii, unde era prins de război împreună cu poporul Israel (…între toţi tinerii aceia nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea, ei au fost primiţi în slujba împăratului. Aşa a dus-o Daniel până în anul dintâi al împăratului Cirus – Daniel 1:19, 21). Pe lângă aceasta, Dumnezeu i-a dat pricepere și descoperire în lucrurile tainice (lucru dovedit de însuși împăratul Babilonului din acea vreme: ” Beltşaţare, căpetenia vrăjitorilor, ştiu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi şi că pentru tine nicio taină nu este grea;” – Daniel 4:9a).

 

Ce l-a făcut pe Daniel să fie preaiubit și scump?

Ei bine, în capitolul 9 al cărții, Daniel ne relatează că a aflat din scrieri că ” trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.” (Daniel 9:2). Apoi, în acelși capitol, așterne în scris rugăciunea ce a înălțat-o Domnului pentru poporul Israel (Daniel 9:4-19). Ce este demn de remarcat în rugăciunea lui Daniel, este că el se pune alături de popor și ia asupra sa vina întregului popor: ” Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta!” (Daniel 9:8). Eu cred că asta a făcut posibilă declarația îngerului pe care am citat-o la începutul articolului. Faptul că Daniel nu s-a dat la o parte ca să se disculpe sau să aducă argumente cum ca el nu s-ar fi făcut vinovat de păcatele poporului – eu cred că a mișcat inima lui Dumnezeu, măcar că Daniel, ca persoană, nu era vinovat. Acest fapt îl aduce pe lista oamenilor lui Dumnezeu care au mijlocit pentru iertare alături de Avraam, Moise și chiar alături de Isus Cristos.

 

Nu ți-ai dori să fi tu acela?

Mijlocirea, alături de ascultarea de Dumnezeu, ne poate face oameni iubiți și scumpi înaintea lui Dumnezeu. Domnul spune și astăzi ” caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc” (Ezechiel 22:30a) De ce m-ar interesa soarta celorlalți? Pentru că și soarta mea a avut preț în ochii lui Dumnezeu când Domnul Isus era pe crucea din Golgota: 

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)

Facebook Comments
Share

Comment here