Mai mult face un nume bun

Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, şi ziua morţii, decât ziua naşterii.” – Eclesiat 7:1

Ce inseamna un nume bun? Probabil unii isi imagineaza ca inseamna sa fi in top, aplaudat, popular, sa vorbeasca toti despre tine, cu alte cuvinte sa nu fi anonim. Oare asta sa insemne? Intr-o oarecare masura as fi de acord cu asta. Insa nu cred ca trebuie sa faci orice pentru a ajunge in fata. Nu cred in vorba Da-I pe altii la o parte daca doar asa se poate. Cred cu tarie ca fiecare are drumul si locul sau in viata, cariera, familie, spiritualitate.

Un intelept spunea ai grija cum te comporti cu cei care ii intalnesti cand urci muntele, pentru ca o sa te intalnesti cu ei si cand cobori! Lucru foarte adevarat, deoarece asa este viata. Ce semeni azi, intr-o zi culegi.

Ce este atunci un nume bun?

Un nume bun are doua laturi: una pamanteasca si una cereasca. Cineva cu un nume bun trebuie confirmat si de oameni, dar mai ales de Dumnezeu.

Privind lucrurile logic, Dumnezeu ti-a dat viata. Asadar Lui trebuie sa ii placi in primul rand. Nu poti sa ii placi daca tu te porti ca si cum El n-ar exista sau sa te ti mai presus de ceilalti. E ca si cum ti-ai lua fratii nascuti din aceeasi mama cu tine la bataie sau ai cauta sa le faci rau. Oare parintele tau ar ramane nepasator? Putin probabil.

Pe de cealalta parte, ca sa ai un nume bun, trebuie si oamenii sa poata spune o marturie buna despre tine. Ca si in cazul lui Dumnezeu, si aici intervine comportamentul, purtarea si vorbirea buna. Un om care injura tot timpul, minte sau face rau semenilor nu va fi o companie placuta, nici nu va sta prea multa lume de vorba cu o astfel de persoana. De ce? Nu inspira incredere! Pe când un om calculat, care gandeste inainte sa vorbeasca, care are grija de cei din jurul sau, familia sa, cei pe care ii intalneste, care nu trateaza de sus pe nimeni, indiferent de clasa sociala, pregatire scolara, profesie, religie etc., – un astfel de om este demn de a avea un nume bun in rândul oamenilor.

Pentru a avea un nume bun, trebuie, cum spuneam, sa aiba ce marturisi si oamenii, dar si Dumnezeu. Ce rost are sa fi popular intre oameni si Cerul sa nu te cunoasca?

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina. – Psalmul 139:1-12

Facebook Comments

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*